Deschide-mă la suflet şi ia tot mărunţişul de-acolo
cumpără pâine şi busuioc de la bătrânii ce-şi uită data de naştere.
Restul de bani dă-i-l copilului ţigan în costum de leu de sub talpă.
Inimile se schimbă între ele ca pinguinii să nu moară de frig.
În genunchi umblă costumul de leu din copil
din genunchi îi cresc copacii,
din genunchi ce se tîrăsc se pretind rădăcinile.
Ïn mâini murdare copilul în costum de leu adună furnici de jos
“Üite struguri, mamă! Ia! Buni, miros a motorină!”.
Tunelul duhneşte, cerşetorii nasc pe rând.
Când i se spânzură iudele de gât
când pavelii, tomii îşi toarnă benzină pe pene şi Tarkovski creează Nostalgia
Dumnezeu încape într-un costum de leu.
Commentarii (1)
Subscribe to this comment's feed
Comenteaza
Foarte expresiv !!! FELICITĂRI!!!