În universul meu nu plouă,
păsările nu se hârjonesc în praf
nici tăcerile nu se rup din plăceri,
totul e imponderabil, valsează.

Oamenii îşi umflă capilarele în somn
şi se visează îndragostiţi de femei
pe care nu le cunosc,
ele vin şi pleacă prin pereţi
fără să lase urme.

Totul se-ntâmplă atât de frumos,
nu-şi mai doresc să se trezească
dar nu-i lasă cocoşul de metal,
cu glasul ca un clopot,
spânzurat de limbă
şi lovit de frigurile morţii.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza