ce lacom eram de dragoste,
voiam să sărut toate femeile din lume,
dar lăcomia mea s-a oprit
la una anume.
şi-am vărsat tot aleanul din mine
peste părul ei mătăsos,
dar dragostea a devenit dureroasă:
nu era dragoste de om sănătos.
eu mă zbăteam să nu pierd picul de fericire, ea alerga după himere ascunse, dragostea noastră o luase razna, pe căi nepătrunse.
şi-a venit despărţirea ca un vis,
eu mergeam spre răsărit şi ea spre apus
şi dintrodată dragostea noastră s-a dus...
îi căutam ochii prin toate femeile,
ochii ei mari de vită rănită,
şi nu i-am mai găsit niciodată,
la nicio iubită.
albastrul azur din cerul de vară
erau ochii ei de domnişoară.
şi astăzi, când vreau să-mi aduc aminte, când scriu aceste cuvinte, privesc albastrul seninului cer şi ochii aceia ce pier...
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 466
Commentarii (2)
Subscribe to this comment's feed
Comenteaza
