Din bârne de stejar e casa

în care m-am retras,

ca serv tăcerii eu să-i fiu

și-n nerostit să dibui al său glas.

În cheutori s-aud oftări

și carii-n grindă-și macină făina,

când lemnul zilei i se confesează

că-i hodorog și că l-a prins rugina.

Nici noaptea plânsul nu se curmă

sub vălul lunii degerate,

căci casa și pădurile ciuntite

au fost cândva și-acum sunt moarte.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (2)

Subscribe to this comment's feed

...
scris de Iordache Cristi, 21 decembrie, 2011

aprecieri!

• 
• +0
• 
• 

...
scris de Conţu, 26 decembrie, 2011

Modest. Versificaţie fără mesaj, tuşe obosite, convenţionale, sclipiri volatile, care se sting înainte de a se aprinde. Nimic nou sub Soare!

• 
• +0
• 
• 

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza