Din întâlnirile acelea tăcute
am tot aşteptat o întâmplare,
timpul făcea pariuri cu imagini:
ori scotea câte un as din mânecă
mă umplea de bucurie,
ori pierdeam jocul şi intram în transă,
mă dezumfla, mă lăsa gol,
fără nicio trăire, fără încredere.
Vuietul furtunii mă căuta şi îmi fulgera visele,
intram în păsări, în pietrele drumului.

Când nu te mai aşteptam în nici un fel,
veneai cu braţele şi palmele întinse,
să-mi uzi buzele cu-n sărut.

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza