LIEDUL METAMORFOZELOR
ar fi fost bine să plouă-ntreaga noapte
să mă înec în florile de rod:
aşa – doar voi privi de pe înaltul pod
cum faclele se sting – discret – în şoapte
cumplitul lied mă urmăreşte-n stele
orbesc privind la şarpele uitării:
de-atâtea-ncolăciri se rup ostroave
oprindu-l pe Ulysse-n gura mării
e cântul bolii zborului de flutur
e cântecul seminţei prinsă-n brazdă:
din fâlfâiri – târâş fără de gazdă
din moartea zânei – florile se scutur...
...mareea morţii unduie-n coroane:
răsare luna – cap punând la zvoane
***
CÂNTÂND ÎN VIE
licăre şi flacăre – în ploile nopţii
flecăreli de trubaduri - îngeri din adopţii!
latră câini în subpământ – huhuie comori
e un timp ca să trăieşti – zorii-s ca să mori...
nu veniţi cu nunţi prin munţi – călăreţi de spaimă
vi-l ştiu tropotul saşiu şi a voastră faimă:
mai bine scăldaţi în vin miezul cel de noapte
să plutească-n el – cu lin - stele tot mai coapte
şi un greierel din vii pună-n strună visul
s-o convingă pe „cumătra” – prima oară-n ere
că nu-i asudat de munci – ELCRIN – paradisul
şi că lenea din lumini dă oricui putere!
...tresării din cântu-mi beat - un butuc cu coarde:
Hrist se ghemuie-mi în pălmi - ori piron mă arde?
***
ARHANGHELUL DIN STUPCA
lui Ciprian Porumbescu
tragi cu arcuşul peste aştri - -nduioşat
vioara munţilor vibrează - -n mii de brazi
de-atâta patimă şi suferinţi de dor
se-aprind şi ard biserici – TRICOLOR!
vremea-a-nşirat pe struna-i zvârcolită
sufletul românimii-ngenunchiate
Hrist leapădă lacrimă nezbicită
învie-n sori coroanele-astrucate...
arhanghelul din Stupca aiurează
miezuri de noapte se descântă-amiază
iar zânele din flori îşi scutur roua
şi-a cântec se deschide-o lume – Noua!
...e-atâta jefuire - de sfânt şi de frumos
încât toţi îngerii s-au prins în horă – jos!
***
C.V. DE CIOBAN AL CERULUI
sunt cioban şi urmaş de
ciobani – de cei cu ghioaga vârtoasă – iar nu
agricultor – cu pământul până la
buric – cântărindu-i anotimpurile
răsturnării – dării peste
cap - precum
Arhimede
turme – coloşi de piatră – port
răstignit în bocetul hărţii
lumii de dincolo – pe toţi îi port – în armoniile
harfei mele – ascunse în
straiţa mea – luând între
trei degete şi semănând – din ea - pe drum (precum un
copil sărman - care nu se vrea rătăcit – ci de zei aflat - şi
cu iscusinţă de
fulger şi pace - mascat) – sămânţă de bun şi străbun – de moş şi
strămoş:
întunericul cald al
rugăciunilor către Zalmoxe – şi stelele fierbinţi ale
revelaţiei piscului
pe unde trec turmele – se fac
lumini de răni şi râuri – şi
muşcătoare precum Lupii Sacri – discursuri de
cascade: am venit – aici la
voi – să v-aduc - în fiece zi – Crăciunul şi
Paştele – sămânţa
învăluită în nunţile cerului de ne-nduplecată
piatră – şi
sămânţa greţos putrezită – dar
falnic trezită – în
Noua Poartă de
Arbore – Primenită Veşnic
Axă a Lumii
...noi - cântăreţii de soi – cântăreţii de
nor – de vultur – de
soare şi lună – de
regină nebună – vis de
mătrăgună – pe Răstignirea Viorii ne
plecăm - unduind - pletele – precum - pe Crucea din Priveghiul Muntelui – se pleacă şi curg (cu urechea trăgând
pururi - înspre misterele
Firii-Ngropate - Ascunse) - se pleacă şi curg - se pleacă şi curg – ...curg Sfintele
Apele...Pururi
Înviatele
...şi – colindând într-un ropot de
Cânt - Drumul
Focului – vestim
princiari: noi nu cerşim decât
de la El – vorbele – dar
în mijlocul vorbelor – măseaua timpului se
sfărâmă – cu pocnet sec - de
vrajă destrămată...
...şi – printre buzele hăului beznei – îşi taie
cu foşnet de mătase – Cale de Foc (spre limpezirea Sufletului
Lumii – dar şi spre
luminarea ori lămurirea popoarelor – oprite - lovite
cu sete - tocmai în
gura de rai) – tăişul de oglindă al
Spadei Adevărului: „astăzi s-a născut
Hristos”... – şi deci
ne naştem din Sfadă şi Spadă - cumplit
biruitori asupra
Morţii – care nu-şi mai află
Pradă
...şi nimic nu mai este de scris – de
acum - în
letopiseţul vechi al
Privirii Extatice...
Adauga la favorite
Bookmark
Recomanda acest articol
Vizite: 393
Trackback(0)
TrackBack URI for this entry
Commentarii (1)
Subscribe to this comment's feed
scris de Aurel Contu, 15 iulie, 2011
Un talmeş-balmeş psihotic:" răsare luna - cap punând la zvoane", " învie-n sori coroanele-astrucate","Hrist se gemuie-mi în palme - ori piron mă arde", " vi-l ştiu tropotul saşiu şi a voastră faimă", "ciobani - de cei cu ghioaga groasă - iar nu", " şi stele ferbinţi ale revelaţiei piscului", "sămânţă greţos putrezită", etc. Concluzia îi aparţine tot autorului: " Şi nimic nu mai este de scris - de acum - în letopiseţul vechi al Privirii extatice...". Bravos !!!
-
- +0
-
-
Comenteaza
