Fericirea de a vinde un coş de ceaslă

Am căutat prin cele mai vechi dicţionare şi
în dreptul cuvântului
păunii eclozau întotdeauna ouă goale.
Potopul a trecut mai întâi peste felinarele mele, se pare,
altfel nu-mi pot explica întunericul.
Am rămas fără istorie, fără câmpuri de luptă
acum printre frunze trecând
ca Napoleon printre zdrenţele redutei
cu singura fericire de a mă compara
într-o toamnă de mahala
cu o înfrângere celebră.
Renunţ să-mi doresc mai mult
decât o cafea cu dulceaţă de fragi.
Renunţ să mai caut altceva decât o bancă
scrijelită cu Sergiu + Ioana - în numele iubirii, se iartă şi cuţitele.

De ce eşti fericită?
Am vândut un coş de ceaslă! Ieri am învăţat că B vine de la beţie.
Cât îţi trebuie să fii fericită?
O tarabă şi un robinet să-mi amintească: timpul trece, Ana, vinde ceasla!
Te rog, învaţă-mă cu anii tăi fericirea
de a vinde un coş de ceaslă şi spune-mi cât mă costă!
Ai luat trei kile, îţi dau reducere cincizeci.
Într-o zi, când vei avea timp, intră într-un bob de ceaslă
în must învaţă bine de tot, dar bine de tot, cum fermentează aurul, coroanele
în seminţe arată-i pântecelui cum se reconstruieşte Babilonul
căutând doar fericirea de a vinde un coş de ceaslă.

Buna ziua!

Îmblânzitordelicurici nu spune nimic
la fel de bine se pot îmblânzi mărgele galbene din fosfor cu un gât de lebădă
la fel de bine se poate îmblânzi o lună plină cu o seară de jazz
la fel de bine se poate îmblânzi  o sală plină şi o altfel de lege.
Margini nu mai am de când nu mai sunt file de scris
am doar un păr lung cât drumul şi o câmpie zvâcnind de greieri îi pot număra
fiecare vorbeşte diferit.
Le voi căuta pe Ani, Diana, Mara
ne întâlnim duminică la o cafea?
O cafea fără noimă
într-o noapte bună cu vise râzând în somn
în zaţ vom bulversa Republici, în ţigări vor arde Sodome, din scrum va cădea
Constantinopulul.

vom gândi legi, vom fi preşedinţi destituiţi, vom fi jurnalişti bătuţi, vom fi Arlechini fără lacrimi
ne întâlnim duminică la o cafea?

Mă plimbam într-o zi de copilărie pe digul apelor mele.
Zmeura din mână m-a surprins
era verde pe-o jumătate, coaptă ca legendele pe cealaltă.
Sunt drumuri, legi, domnule profesor, pe care le-am gândit doar pe jumătate.
A prins  rădăcini  iasomia.
dar dacă  nu v-au înfundat tâmplele-
am trecut sa vă spun “Bună ziua!”.

in memoria profesorului Mihail-Constantin Eremia, Facultatea de Drept.

Beat de

Dintr-un pahar de vin roşu
o iluzie şi-a spus primul cuvânt
la început a fost cuvântul, dar nu l-a auzit nimeni.

Dintr-un pahar de vin roşu văd toţi oamenii frumoşi ca din inimă.

Dintr-un pahar de vin roşu iubirea e primul om în stat,
frica e o târfă,
o pălmui, o prind de sâni,
sfârşind într-un extaz erotic de mahala.

Într-un pahar de vin roşu,
mă preumblu despuiată de lacăte ca fructul de pulpă.

Ne revărsăm adoraţiile sonor în trupuri ca pe-un vin roşu într-un pahar
atât de beţi,
beţi de viaţă, oameni, nisipuri, mahala
şi  mai comandăm un rând.