Alegerea
Mă aflam
în faţa unui cuţit
cu două tăişuri.
Am ales
siguranţa vârfului.
Suflet deschis
Atâtea bogăţii am strâns în ochii-mi blânzi şi părul nins
Dar când furtuna a venit eu o epavă-am devenit!
Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Şi, leneşii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.
Sunt o epavă prea bogată în aur şi în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel şi stâncile înalte!
Văd cum se zbat în zarea strâmtă, marea pare prea adâncă...
Îi văd izbindu-se de stâncă şi orbii, mă ocolesc încă!
Gânduri în haiku
un ochi pe faţă
un ochi pe dos, mereu,
haina timpului.
toamna ruginie,
lumină rece, pe drum
bătătorit
mângâierea ta,
crestele munţilor
în plecăciune.
depărtările,
inimă călătoare,
clipă fugară.
bântuit de furtuni,
suflet-poezie,
fulger în dar.
ciocârlie-tril,
dimineaţă de vară,
muntele-cântec.
pârtie de brazi,
verdele suind voios
vârfuri amare.
Acelaşi drum
Te prind de mână: nu privi-napoi!
Nu fă greşeala fără de scăpare,
Urcăm Golgota asta, amândoi!
Ţi-e drumul greu, primejduit,
Picioarele ţi-s aprig scrijelite
Dar chipul tău e luminos
În privirile-osândite!
Şi de-o să cazi cu fruntea-n mărăcini
Lasă-mi, povara frunţii tale!
O cruce, fie şi din spini
Să-ţi duc pe-a vieţii înspinată cale!
Când soarele se va ascunde
Şi de durere n-o să-l vezi,
Să-ţi fiu alături, o lumină,
Şi în lumină să mai crezi!
Când sete-ţi este eu să-ţi fiu,
Năframa buzii arse în pustiu!
Să-ţi întăresc, în timp, credinţa
În tot ce înseamnă iubire
Şi să câştigi cu biruinţă
A noastră primenire!
Rugăminte
Lasă-mă,
să-ţi mai fiu,
Doamne,
o floare
înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!
Mai lasă-mă,
să gust
splendoarea,
ce o reverşi
în zori de zi!
Şi lasă-mă,
să fiu eu, floarea
plină de vers
şi armonii!
Mai lasă-mă,
să cânt
în soare,
minunea vieţii
de a fi
şi darul tău
plin de culoare
şi cântece
de ciocârlii!
TrackBack URI for this entry
Subscribe to this comment's feed
