alunecam înspăimântat
din turnul ascuţit
al unui vis
şi mă-ngropam în beznă
ca un astru
dincolo de mocirla

ochiului deschis

derută

pe strunele viorii
garoafele s-au vestejit
pe jumătate
iar în cuier jacheta
cu dungi şi cu paiete
e ca o pasăre stingheră

înfiptă în eternitate

dureri

femeia vărsa lacrimi clocotite
peste cuvinte scrise
alandala
şi mii de găuri negre
săpau în albul foii

cum atingeau cerneala

pastel

din ceruri moina rece
se cerne ca grăunţele-n
căldare
de-ţi vine să te spânzuri
de cornul Lunii

fără nicio ezitare

nostalgie

aştept s-aud încă o dată
trilul păsării
măiestre
şi s-o privesc de-acolo
punând un deget peste gheaţa

înstinsă pe ferestre

TrackBack URI for this entry

Commentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Nume

Email

Titlu

Comentariu

mic | mare

Urmareste comentariile noi prin email (Doar pentru membrii inregistrati)

Am citit si sunt de acord cu Termenii si Conditiile de utilizare.

Introduceti caracterele afisate

Comenteaza